4 definiții pentru doborâtură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doborâtu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: doborî + -tură] 1 Stricăciune produsă în pădure de fenomenele naturale. 2 Pădure doborâtă de vânt.

DOBORÎTURĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.

DOBORÎTURĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+doborâtu s. f., g.-d. art. doborâturii; pl. doborâturi

Intrare: doborâtură
doborâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doborâtu
  • doborâtura
plural
  • doborâturi
  • doborâturile
genitiv-dativ singular
  • doborâturi
  • doborâturii
plural
  • doborâturi
  • doborâturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doborâtu, doborâturisubstantiv feminin

  • 1. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. DLRLC
etimologie:
  • doborî + sufix -tură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.