DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOBITOCÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligență. /dobitoc + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOBITOCÉSC adj. v. prostesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dobitocésc adj. m., f. dobitoceáscă; pl. m. și f. dobitocéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dobitocésc, -eáscă adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: față dobitocească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink