dizolvat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~vit / S și: diso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dizolva] 1 a (D. substanțe) Care se află dispersat în altă soluție Si: solvit, topit. 2 a (Fig; d. societăți, asociații, adunări etc.) Care este desființat Si: anulat. 3 a (D. parlament sau adunări legislative) Care a fost determinat să își încheie activitatea convocându-se alegeri anticipate. 4 sm Substanță care se dizolvă (6) în masa altei substanțe Si: solvent. corectat(ă)

DIZOLVAT, -Ă, dizolvați, -te, adj. (Despre substanțe solide, lichide sau gazoase) Care e dispersat molecular în altă substanță; care e în stare de soluție.

DIZOLVAT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [< dizolva].

DIZOLVAT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)

disolva v vz dizolva

disolvat, ~ă a vz dizolvat

dizolva vtr [At: SĂULESCU, HR. II, 331/2 / V: (îvr) ~vi / S și: diso~ / Pzi: dizolv / E: lat dissolvere] 1-2 (D. o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.) A (se) desființa ca persoană juridică Si: a (se) anula. 3-4 (Spc; d. parlament sau o altă adunare legislativă) A-și încheia sau a face să-și încheie activitatea legislativă convocând alegeri anticipate. 5-6 (D. o substanță solidă, lichidă sau gazoasă) A (se) dispersa în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție Si: a (se) descompune, (rar) a solvi, (fam) a (se) topi.

dizolvi vt vz dizolva

dizolvit, ~ă sm, a vz dizolvat

DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool. ◊ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.

DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținînd(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizolv. / < lat., it. dissolvere].

DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)

A SE DIZOLVA se dizolvă intranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere

A DIZOLVA dizolv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere

dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie.

* disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv.

dizolvat² s. m., pl. dizolvați

dizolvat¹ adj. m., pl. dizolvați; f. dizolvată, pl. dizolvate

dizolvat¹ adj. m., pl. dizolvați; f. dizolvată, pl. dizolvate

dizolvat² s. m., pl. dizolvați

dizolvat adj. m., s. m., pl. dizolvați; f. sg. dizolvată, pl. dizolvate

dizolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 dizolvă, conj. prez. 1 sg. să dizolv, 3 să dizolve

dizolva (a ~) vb., ind. prez. 3 dizolvă

dizolva vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 sg. și pl. dizolvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizolve

dizolva

disolv, -solvă 3.

DIZOLVAT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s., adj. v. solvat.

DIZOLVAT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s. (CHIM.) solvat.

DIZOLVA vb. v. dispărea, pieri.

DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)

DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)

dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a dispărea, a se ascunde.