DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIZGRAȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este lipsit de grație; fără grație. [Sil. -ți-os] /<it. disgrazioso
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de grație; urât, dezagreabil. [Cf. it. disgrazioso, fr. disgracieux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. lipsit de grație, de farmec; urât, dezagreabil. (< it. disgrazioso, fr. disgracieux)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIZGRAȚIÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. neplăcut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dizgrațios ≠ grațios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dizgrațiós adj. → grațios
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dizgrațiós, -oásă adj. (fr. disgracieux, d. it. disgrazioso). Fără grație, urît: gest dizgrațios. Adv. În mod dizgrațios: a merge dizgrațios.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink