9 definiții pentru dizeuză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (Înv.) Cântăreață de muzică ușoară. [Pr.: dizöză] – Din fr. diseuse.
dizeuză sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 4 / P: dizöză / Pl: ~ze / E: fr diseuse] Cântăreață de muzică ușoară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. Cântăreață de muzică ușoară. [Pr.: dizöză] – Din fr. diseuse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (Franțuzism) Cîntăreață de estradă care interpretează bucăți de muzică ușoară. V. cupletistă. – Pronunțat: dizöză.[1]
- În original, probabil incorect: DIZEUZĂ. — cata
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZEUZĂ s.f. Cîntăreață de muzică ușoară. [Pron. -zö-ză. / < fr. diseuse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZEUZĂ [-ZÖ-] s. f. cântăreață de muzică ușoară. (< fr. diseuse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIZEUZĂ [pr.: dizöză] ~e f. Interpretă de muzică ușoară. /Cuv. fr.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dizeuză (înv.) [pron. după fr. dizöză] (desp. -zeu-) s. f., g.-d. art. dizeuzei [pron. dizözeĭ]; pl. dizeuze [pron. dizöze]
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dizeuză (înv.) [pron. dizöză] (-zeu-) s. f., g.-d. art. dizeuzei; pl. dizeuze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: di-zeu-ză
- pronunție: dizöză
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dizeur, dizeurisubstantiv masculin dizeuză, dizeuzesubstantiv feminin
- 1. Cântăreț de muzică ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- diseur, -euse DEX '09 DEX '98 DN