6 definiții pentru dizarmonie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZARMONIE, dizarmonii, s. f. 1. Lipsă a armoniei; discordanță. 2. (Psih.) Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. – Din fr. disharmonie.

dizarmonie sf [At: MAIORESCU. D. II, 180 / Pl: ~ii / E: it disarmonia] (Rar) Lipsă de armonie Si: discordanță.

DIZARMONIE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].

DIZARMONIE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dizarmonie (desp. di-zar-/diz-ar-) s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii, art. dizarmoniile (desp. -ni-i-)

*dizarmonie s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii

Intrare: dizarmonie
dizarmonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizarmonie
  • dizarmonia
plural
  • dizarmonii
  • dizarmoniile
genitiv-dativ singular
  • dizarmonii
  • dizarmoniei
plural
  • dizarmonii
  • dizarmoniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dizarmonie, dizarmoniisubstantiv feminin

  • 1. Lipsă a armoniei. DEX '09 MDN '00
    sinonime: discordanță
  • 2. psihologie Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.