DIXTUÓR, dixtuoare, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or] – Din fr. dixtuor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dixtuór (-tu-or) s. n., pl. dixtuóruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

dixtuór s. n. (sil. -tu-or), pl. dixtuóruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

dixtuor (‹ fr. dix „zece”) 1. Formație instrumentală alcătuită din 10 instrumente. 2. Lucrare instr. de cameră scrisă pentru d. (1). Componența instr. a d. variază de la o lucrare la alta. De ex.: Dixtuorul pentru instr. de suflat de Enescu este scris pentru 2 fl., 1 ob., 1 corn. engl., 2 cl., 2 fag., 2 corni. Echiv. germ.: Dezett.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink