DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊ Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÓR ~i m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg; împărțitor. /<fr. diviseur, lat. divizor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÓR, -OÁRE adj. Care divide, care împarte. // s.m. (Mat.) Împărțitor. ◊ Divizor comun = întreg care împarte exact două sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecvență = circuit sau montaj folosit la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÓR, -OÁRE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÓR s. v. împărțitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

divizór s. m., pl. divizóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divizór, -oáre adj. (lat. divisor, -óris). Care divide: număr divizor, cifră divizoare. S.m. și n., pl. oare. Împărțitor, număr pin care se împarte altu numit dividend saŭ împărțit. Divizor comun, număr care le împarte exact pe maĭ multe altele: 5 e un divizor comun al luĭ 15 și 20.Cel maĭ mare divizor comun, cel maĭ mare din toțĭ divizoriĭ comunĭ aĭ maĭ multor numere date: 15 e cel maĭ mare divizor comun al lui 30 și 45.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink