divizat, ~ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 220 / Pl: ~ați, ~e / E: diviza] 1 Care este împărțit în mai multe părți, clase, grupuri, categorii etc. 2 (Mat; spc; d. un număr) Care se împarte exact și în părți egale cu un anumit număr. 3 (Mat; pgn) Împărțit. 4 (D. un instrument de măsură) Pe care sunt trasate diviziuni (8). 5 (Reg) Risipit. 6 (D. oameni) Dezbinați.

DIVIZAT, -Ă, divizați, -te, adj. Împărțit (în mai multe părți). Cumpărau în tovărășie o parcelă divizată. C. PETRESCU, R. DR. 220.

divisi v vz diviza

diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

DIVIZA vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A SE DIVIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

A DIVIZA ~ez tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).

diviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 divizează; conj. prez. 1 sg. să divizez, 3 să divizeze

diviza (a ~) vb., ind. prez. 3 divizează

diviza vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 sg. și pl. divizează

DIVIZAT adj. fracționat, fragmentat, împărțit, segmentat. (Un tot ~.)

DIVIZAT adj. fracționat, fragmentat, împărțit, segmentat. (Un tot ~.)

DIVIZA vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZA vb. 1. a despărți, a divide, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.)