DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradiționale (preziceri, oracole, chiromanție, astrologie). [Var.: (înv.) devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.

divinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (rar) devinațiune, (înv) divinăciune, devinățiune / Pl: ~ii / E: fr divinatio, it divinazione, lat divinatio, -onis] 1 Putere a unor persoane de a ghici lucruri ascunse, neștiute, mai ales viitorul Si: prezicere. 2 (Ccr) Ceea ce se prezice datorită divinației (1).

DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.

DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Franțuzism rar) Putere (atribuită în mod superstițios unor persoane) de a desluși, a descoperi, a ghici lucruri ascunse sau neștiute de alți oameni. – Variantă: (învechit) devinație (GHEREA, ST. CR. I 59) s. f.

DIVINAȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].

DIVINAȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)

DIVINAȚIE ~i f. livr. 1) Putere magică de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici superstițioase. [Art. divinația; G.-D. divinației; Sil. -ți-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis

devinație sf vz divinație

devinățiune sf vz divinație

divinațiune sf vz divinație

divinăciune sf vz divinație

DEVINAȚIE s.f. v. divinație.

divinați(un)e f. 1. pretinsă artă de a ghici viitorul; 2. fig. mare pătrundere.

* divinațiúne f. (lat. divinatio, -ónis). Rar. Gîcire. – Și -áție. V. farmec.

divinație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. divinația (desp. -ți-a), g.-d. art. divinației; pl. divinații, art. divinațiile (desp. -ți-i-)

divinație (livr.) (-ți-e) s. f., art. divinația (-ți-a), g.-d. art. divinației; pl. divinații, art. divinațiile (-ți-i-)

divinație s. f. (sil. -ți-e), art. divinația (sil. -ți-a), g.-d. art. divinației; pl. divinații, art. divinațiile (sil. -ți-i-)

divinație, divinații s. f. Arta de a descifra necunoscutul și a ghici viitorul, prezentul și trecutul prin practici spiritiste (oniromanție, meteoromanție, dendromanție, astromanție etc.). [Var.: devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.