DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

divinatór s. m., pl. divinatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divinatór, -oáre adj. și s. (lat. divinator). Rar. Gîcitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink