9 definiții pentru divinator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
divinator1, ~oare a [At: NEGULICI / V: ~iu, devi~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr divinatoire] 1-2 Privitor la divinație (1-2). 3-4 Care aparține divinației (1-2). 5 Care are darul divinației (1). 6 Care ajută la divinație (1).
divinator2, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 179 / V: devi~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr divinateur, lat divinator, -oris] Persoană înzestrată cu darul divinației (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVINATOR, -OARE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divinator a. care prevede, pătrunzător: spirit divinator.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* divinatór, -oáre adj. și s. (lat. divinator). Rar. Gîcitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
devinator, ~oare smf, a vz divinator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divinatoriu, ~ie a vz divinator1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divinatoriu a. privitor la divinațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
divinator s. m., pl. divinatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
divinator, divinatorisubstantiv masculin divinatoare, divinatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care are facultatea de a divina. MDN '00
etimologie:
- divinateur MDN '00