DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

divanít adj. m., pl. divaníți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVĂNÍ, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVĂNÍ vb. v. consulta, sfătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink