DIVAGAȚIÚNE s.f. v. divagație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* divagațiúne f. (lat. divagátio, -ónis). Acțiunea de a divaga, aberațiune. Rezultatu eĭ: n’asculta divagațiunile nebunilor. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink