DIURNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită unui angajat pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.

diurnă sf [At: (a. 1850) DOC. EC. 986 / P: di-ur~ / Pl: ~ne / E: lat diurna] 1 Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2 Sumă zilnică plătită unui zilier, unui funcționar pentru ore suplimentare sau muncă deosebită. 3 Sumă plătită deputaților pentru participarea la sesiunile parlamentare.

DIURNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.

DIURNĂ, diurne, s. f. Indemnizație plătită unui salariat pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de o deplasare sau o misiune specială; (în trecut) suma plătită drept salariu unui diurnist. Postul acesta, nu e așa că are un adaos de diurnă? C. PETRESCU, C. V. 92. – Pronunțat: di-ur-.

DIURNĂ s.f. Sumă acordată pe timp de o zi unei persoane care pleacă în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. ♦ Plata unui angajat cu ziua. [< lat. diurna].

DIURNĂ s. f. 1. indemnizație acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. 2. plata zilnică a unui diurnist. (< lat. diurna)

DIURNĂ ~e f. Sumă de bani, plătită cuiva de către întreprinderea sau instituția unde lucrează, pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, făcute în interes de serviciu într-o deplasare (delegație) în altă localitate. [Sil. di-ur-] /<fr. diurne, lat. diurnus

diurnă f. onorar, indemnizare pe zi.

diurn, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / P: di-urn / Pl: ~i, ~e / E: fr diurne, lat diurnus] 1 Care durează o zi Si: (ltî) diurnal (1). 2 Din timpul zilei Si: (ltî) diurnal (1). 3 Care se face în timpul zilei. 4 (Îs) Mișcare (sau rotație) ~ă Mișcare aparentă de rotație a sferei cerești (împreună cu aștrii care par fixați pe ea) în jurul axei polilor, care durează o zi siderală. 5 (Îs) Maree ~ă Tip de maree caracterizat prin faptul că în 24 de ore are loc o maree înaltă și una joasă. 6 (D. păsări, insecte etc.) Cu organele vizuale și auditive adaptate pentru activitate în cursul zilei. 7 (D. păsări, insecte etc.) Care își desfășoară activitatea în cursul zilei. 8 (D. flori) Care se deschide numai la lumină.

DIURN, -Ă, diurni, -e, adj. Din timpul zilei, de zi. ◊ Mișcare diurnă = mișcare aparentă de rotație a sferei cerești (împreună cu aștrii care par fixați pe ea) în jurul axei polilor, care se execută în timp de o zi siderală. – Pronunțat: di-urn.

DIURN, -Ă adj. Care se petrece în timp de o zi. ◊ Mișcare diurnă = mișcare aparentă de la est la vest a aștrilor pe sfera cerească, care are loc în 24 de ore; maree diurnă = tip de maree caracterizat prin aceea că în 24 de ore are loc o maree înaltă și una joasă. ♦ Care se face în timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumină. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].

DIURN, -Ă adj. de zi, din timpul zilei. ♦ mișcare ~ă = mișcare aparentă, de la est la vest, a aștrilor pe bolta cerească, care are loc în 24 de ore; maree ~ă = tip de maree caracterizat prin aceea că în 24 de ore are loc o maree înaltă și una joasă. ◊ (despre flori) care își duce viața activă în timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)

DIURN ~ă (~i, ~e) 1) Care are loc în timpul zilei; de zi. 2) Care durează o zi; de o zi; de 24 de ore. /<fr. diurne, lat. diurnus

diurn a. 1. care se face într’o zi: mișcarea diurnă a pământului se face în 24 de ore; 2. care răsare în timpul zilei: flori diurne.

* diurn, -ă adj. (lat. diurnus, d. dies, zi. V. jurnal, jurnă, zeŭ). De zi, care se mișcă ziŭa: plante, animale diurne. Care se face ziŭa: muncă diurnă. Care se face într’o zi și o noapte: mișcarea diurnă a pămîntuluĭ. S.f., pl. e. Leafă cu ziŭa (pe zi) care nu dă drept la pensiune: deputațiĭ aŭ diurnă. V. cotidian.

diurnă s. f., g.-d. art. diurnei; pl. diurne

diurnă s. f., g.-d. art. diurnei; pl. diurne

diurnă s. f. (sil. di-ur-), pl. diurne

diurn adj. m., pl. diurni; f. diurnă, pl. diurne

diurn adj. m., pl. diurni; f. diurnă, pl. diurne

diurn adj. m. (sil. -urn), pl. diurni; f. sg. diurnă, pl. diurne

DIURN adj. v. zilnic.

DIURN adj. zilnic. (Plimbare ~.)

Diurn ≠ nocturn