5 definiții pentru diurnal
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diurnal [At: COSTINESCU / P: di-ur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr diurnal, lat diurnalis] 1-2 a (Ltî) Diurn (1-2). 3 sn (Rar) Carte de rugăciune care cuprinde serviciul bisericesc zilnic (la catolici). 4 sn Povestire de zi cu zi a faptelor.
DIURNAL s.n. 1. Carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici). 2. Povestire a faptelor zilnice, povestire zi de zi a faptelor. [Pron. di-ur-, pl. -le. / < fr. diurnal, cf. lat. t. diurnale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIURNAL s. n. 1. carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici). 2. povestire de zi cu zi a faptelor. (< fr. diurnal, lat. diurnalis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
* diurnál, -ă adj. (lat. diurnalis = diurnus. V. jurnal). Diurn, de zi: repaus diurnal. Acte diurnale, la Romanĭ un fel de ziar oficial, instituit de Cezar. S.n., pl. e La catolicĭ, carte de rugăciunĭ care conține oficiu fie-căreĭ zile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diurnal s. n. (sil. di-ur-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: di-ur-nal
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diurnal, diurnalesubstantiv neutru
- 1. Carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici). DN
- 2. Povestire a faptelor zilnice, povestire zi de zi a faptelor. DN
etimologie:
- diurnal DN