4 definiții pentru diug
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diug [At: DDRF / Pl: ~uri[1] / E: mg dög] (Trs; Mol) 1 sm Hoit. 2 a Care are aspect de hoit. 3-4 sm, a (Pex) (Om) leneș. 5 a (D. rufe) Murdar. 6 s (Irn) Vită cornută Si: hanț, hârstiog. 7 s Cal bătrân, slab și urât. 8 s Vită nărăvită. corectat(ă)
- Incongruență morfologică pentru sm. — Ladislau Strifler
DIUG s.n. 1. (Criș.) Cadavru, stîrv. (Fig.) De diug si de foamete ferește-ne. MISC. SEC. XVII, 8v. 2. (Ban.) Miros urît. Dugh. Foetor. AC, 335.Variante: dug (AC, 335). Etimologie: magh. dög. Cf. i z.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diug, s.n., adj. – (reg.) 1. Hoit, cadavru. 2. Cal slab, mârțoagă. 3. Leneș, trândav, puturos (Bud, 1908). 4. (prin ext.) Gropar. ♦ (onom.) Diugas („Groparu”), poreclă în Poienile de sub Munte. – Din magh. dög „mortăciune” (Bud, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diug, adj. – 1. Hoit, cadavru. 2. Cal slab, mârțoagă. 3. Leneș, trândav, puturos (Bud 1908). – Din magh. dög „mortăciune” (Bud).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni