DISTRIBUÍ, distríbui, vb. IV. Tranz. A împărți ceva în mai multe locuri sau la mai multe persoane, dând fiecăreia una sau mai multe părți; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISTRIBUÍ distríbui tranz. (persoane sau obiecte) A împărți în mai multe locuri sau la mai multe persoane; a repartiza. [Sil. -bu-i] /<fr. distribuer, lat. distribuere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRIBUÍ vb. IV. tr. A împărți la mai multe persoane; a repartiza în mai multe locuri. [Pron. -bu-i, p.i. distríbui, 3,6 -ie. / < fr. distribuer, cf. lat. distribuere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRIBUÍ vb. tr. a împărți, a repartiza în mai multe locuri sau la mai multe persoane. (< fr. distribuer, lat. distrubuere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRIBUÍ vb. 1. a împărți, a repartiza, (înv.) a repartira, a repărți. (A ~ pâinea.) 2. v. atribui. 3. v. afecta. 4. v. aranja.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distribuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. distríbui, 3 sg. și pl. distríbuie, imperf. 3 sg. distribuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distríbuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. dis-tribúere, it. -uíre, fr. -uer. V. atribuĭ. – Se conjugă ca atribuĭ). Împart, daŭ: a distribui premiĭ. Împart, despart, dispun: arhitectu a distribuit bine camerele în casa asta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink