2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRAT, -Ă, distrați, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. – V. distra.
DISTRAT, -Ă, distrați, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. – V. distra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
distrat1 sn [At: ARGHEZI, C. J. 95 / Pl: ~uri / E: distra] Distragere (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrat2, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: des~, (înv) ~act, (îvr) ~ret / Pl: ~ați, ~e / E: lat distractus, fr distrait, it distratto] 1 a (D. oameni) Care este absent la ceea se petrece în jurul lui (fiind cu gândul în altă parte) Si: absent (3), distras (1). 2 av Neatent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAT, -Ă, distrați, -te, adj. Cu gîndul aiurea, dus pe gînduri; neatent. [Madala] a dat numai o distrată ascultare la ceea ce spunea moș Timofte. C. PETRESCU, R. DR. 78. Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adînci și triști. TOPÎRCEANU, B. 31. E așa de distrat, așa de visător, că nimic nu poate scăpăra o scînteie de atenție în căutătura lui vagă. VLAHUȚĂ, O. A. 450.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAT, -Ă adj. Cu gîndul aiurea; neatent. [< distra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAT, -Ă adj. cu gândul aiurea; neatent. (< distra)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISTRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISTRA și A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său; cu gândul în altă parte; absent. /v. a (se) distra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* distrát, -ă adj. (d. distrez). Neatent. Amuzat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISTRA, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRA, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
destract, ~ă a vz distrat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distra [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez / E: fr distraire, it distrarre, lat distrahare] 1 vt (Înv) A distrage (1). 2-3 vtr (D. oameni) A-și petrece sau a face să-și petreacă timpul în mod plăcut Si: a (se) amuza (1-2), (înv) a (se) distrage (3-4), a (se) înveseli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distract, ~ă a vz distrat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distret, ~ă a vz distrat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRA, distrez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și petreacă timpul în mod plăcut, să-și uite grijile; a înveseli, a amuza (pe cineva). Ca s-o mai distreze, Stamate o lua uneori cu el. BART, E. 46. Bucur mă învelește cu grijă... și caută să mă distreze cu vorba lui glumeață. ANGHEL, PR. 176. ◊ Refl. Să ne distrăm și noi atunci... cum putem. CAMIL PETRESCU, T. I 489. Ori jucăm să ne distrăm, ori poftim o băncuță... și lasă-mă-n pace! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRA vb. I. tr. A îndepărta atenția cuiva de la ceva care îl obosește sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRA vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DISTRA mă ~ez intranz. A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DISTRA ~ez tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distrà v. V. distrage (= fr. distraire).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* distréz v. tr. (fr. dis-traire, d. lat. dis-tráhere). Distrag, fac neatent. Amuzez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distrez, 3 distrează; conj. prez. 1 sg. să distrez, 3 să distreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distra (a ~) vb., ind. prez. 3 distrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distra vb., ind. prez. 1 sg. distrez, 3 sg. și pl. distrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distrez (pe cineva, ca să nu se plictisească).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTRAT adj. absent, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăștiat. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRAT adj. absent, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscat. împrăștiat. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Distrat ≠ atent, concentrat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRA vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau și se ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRA vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau și se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se distra ≠ a se plictisi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
distra (-ez, -at), vb. – A distrage, a amuza. – Var. (înv.) distrage. Fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracți(un)e, s. f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
distra TDRG explică pe distra prin it. distrarre. În mod consecvent ar trebui explicat prin it. distratto adjectivul distrat, dar pe acesta TDRG nu-l înregistrează. CADE și DLRM, ca de atîtea ori, fac un pas înapoi față de TDRG și explică pe distra prin fr. distraire, urmați de astă dată de DU, de Scriban și de Ciorănescu. Nici unul din ei nu dă atenție amănuntelor: după distraire s-a format calcul distrage, care mai e folosit și azi, și pe de altă parte nu mai avem nici un alt exemplu de verb în ă format direct pe baza unui verb francez în -re. Nu e mai puțin adevărat că și explicația prin italiană ar avea nevoie de unele lămuriri: -are devine în mod normal -a, dar ce se întîmpîă cu -arre? Avem oare exemple sigure de tratamentul -a? Cred că pînă la urmă cele două ipoteze s-ar putea combina într-una singură, adică să credem că s-a pornit de la franceză, dar adaptarea s-a făcut cu ajutorul italienii. Mai văd însă și altă explicație posibilă. Punctul de plecare va fi fost participiul francez distrait, care, luat după urecbe, a fost simțit ca aparținînd conjugării întîi (ca și cînd ar fi fost scris *dîstre). De aici a putut fi format rom. distrat și, prin derivare regresivă, a distra.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distrat, distratăadjectiv
- 1. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: absent neatent antonime: atent concentrat
- [Madala] a dat numai o distrată ascultare la ceea ce spunea moș Timofte. C. PETRESCU, R. DR. 78. DLRLC
- Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adînci și triști. TOPÎRCEANU, B. 31. DLRLC
- E așa de distrat, așa de visător, că nimic nu poate scăpăra o scînteie de atenție în căutătura lui vagă. VLAHUȚĂ, O. A. 450. DLRLC
-
etimologie:
- distra DEX '09 DEX '98 DN
distra, distrezverb
- 1. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ca s-o mai distreze, Stamate o lua uneori cu el. BART, E. 46. DLRLC
- Bucur mă învelește cu grijă... și caută să mă distreze cu vorba lui glumeață. ANGHEL, PR. 176. DLRLC
- Să ne distrăm și noi atunci... cum putem. CAMIL PETRESCU, T. I 489. DLRLC
- Ori jucăm să ne distrăm, ori poftim o băncuță... și lasă-mă-n pace! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 29. DLRLC
-
etimologie:
- distraire DEX '09 DEX '98 DN