distorsiona   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) distorsiona distorsionare distorsionat distorsionând singular plural
distorsionea distorsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) distorsionez (să) distorsionez distorsionam distorsionai distorsionasem
a II-a (tu) distorsionezi (să) distorsionezi distorsionai distorsionași distorsionaseși
a III-a (el, ea) distorsionea (să) distorsioneze distorsiona distorsionă distorsionase
plural I (noi) distorsionăm (să) distorsionăm distorsionam distorsionarăm distorsionaserăm, distorsionasem*
a II-a (voi) distorsionați (să) distorsionați distorsionați distorsionarăți distorsionaserăți, distorsionaseți*
a III-a (ei, ele) distorsionea (să) distorsioneze distorsionau distorsiona distorsionaseră
distorsionat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distorsionat distorsionatul distorsiona distorsionata
plural distorsionați distorsionații distorsionate distorsionatele
genitiv-dativ singular distorsionat distorsionatului distorsionate distorsionatei
plural distorsionați distorsionaților distorsionate distorsionatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată
Link către această paradigmă

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] — Din distorsiune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

distorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. distorsionáți; f. sg. distorsionátă, pl. distorsionáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTORSIONÁ, distorsionéz, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] — De la distorsiune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTORSIONÁ, distorsionéz, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*distorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 distorsioneáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTORSIONÁ vb. I. tr. A produce distorsiune; a deforma. [Pron. -si-o-. / < distorsiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTORSIONÁ vb. intr. (despre aparate) a produce distorsiune (1). (< distorsi/une/ + -ona)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

distorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. distorsionéz, 3 sg. și pl. distorsioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink