11 definiții pentru distona
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distona vi [At: IBRĂILEANU, S. 153 / V: (îvr) des~ / Pzi: ~nez / E: ger distonieren, it distonare] 1 A fi în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) A suna fals.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi (cu cineva sau cu ceva). Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55. În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA vb. intr. a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi. ◊ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISTONA ~ez intranz. 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
destona v vz distona
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distonez, 3 distonează; conj. prez. 1 sg. să distonez, 3 să distoneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distona (a ~) vb., ind. prez. 3 distonează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distona vb., ind. prez. 3 sg. distonează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
A distona ≠ a armoniza, a se asorta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
distonaverb
- 1. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55. DLRLC
- În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209. DLRLC
- 1.1. (Despre sunete muzicale) A suna fals. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- distonare DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.