distilare sf [At: POLIZU / V: (înv) des~ / Pl: ~lări / E: distila] 1 Vaporizare (parțială) a unui lichid prin fierbere și condensare a vaporilor astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: distilat¹ (1), distilație. 2 Operație de vaporizare a lichidelor conținute în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.

DISTILARE, distilări, s. f. Acțiunea de a distila. Distilarea petrolului prin încălzire în cazane închise.

DISTILARE s.f. Acțiunea de a distila și rezultatul ei; distilație. [< distila].

DISTILARE s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, urmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri. 2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. (< distila)

destila v vz distila

destilare sf vz distilare

distila vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) des~ / Pzi: ~lez / E: fr distiller, lat distillare] (C.i. lichide) A trece în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: (îvr) a lambrica.

DISTILA, distilez, vb. I. Tranz. A separa un lichid de corpurile nevolatile pe care le conține, transformîndu-l în vapori, care apoi se condensează și se colectează; a separa unul cîte unul dintr-un amestec lichid diverșii lui componenți, supunînd lichidul la temperaturi diferite, pentru a colecta treptat vaporii fiecărui component.

DISTILA vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare].

DISTILA vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare)

A DISTILA ~ez tranz. (lichide) A curăța de substanțe străine prin evaporare și condensare succesivă. /

distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă.

*destilațiúne f. (lat. destillátio, -ónis). Acțiunea de a destila: destilațiunea vinuluĭ dă cel maĭ bun rachiŭ. – Și -áție dar maĭ des -áre. Maĭ puțin bine dist- (fr. distillation, lat. distillatio).

*destiléz v. tr. (lat. de-stillare, d. stilla, picătură. V. în-stilez). Încălzesc un lichid în alambic pînă-l prefac în vaporĭ ca apoĭ, răcindu-se, să-l fac să cadă ĭar în stare lichidă scoțînd principiile volatile. Fig. Vărs, răspîndesc: a destila veninu calomniiĭ. – Maĭ puțin bine a distila (fr. distiller, lat. distillare).

distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări

distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări

distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări

distila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 distilează; conj. prez. 1 sg. să distilez, 3 să distileze

distila (a ~) vb., ind. prez. 3 distilează

distila vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 sg. și pl. distilează

distila (ind. prez. 1 sg. distilez)

distilez.

DISTILARE s. (CHIM.) distilație, (înv.) spiritualizare, spiritualizație. (~ alcoolului.)

DISTILARE s. (înv.) spiritualizare, spiritualizație. (~ alcoolului.)

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

DISTILÁRE (< distila, după fr. distillion) s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin încălzire până la fierbere, urmată de condensarea vaporilor obținuți. Ea poate fi efectuată la presiune normală (atmosferică), la presiune redusă sau la presiune ridicată. ◊ D. simplă = d. la care lichidul se încălzește până la fierbere într-un blaz de d., vaporii formați trecând direct în condensator; se folosește când diferența de volatilitate între doi componenți este foarte mare. ◊ D. fracționată = operație prin care se separă unul câte unul, dintr-un amestec lichid, diverșii lui componenți după punctul de fierbere, prin d. și colectarea separată a fracțiunilor condensate. ◊ D. în vid = d. la presiune redusă, folosită pentru a coborî punctul de fierbere a substanțelor care se vaporizează la temperaturi înalte, cu scopul de a evita descompunerea lor. ◊ D. azeotropă = separare a doi componenți cu puncte de fierbere apropiate, prin adăugarea altui component care formează un amestec azeotropic cu unul dintre componenții inițiali. ◊ D. moleculară = d. realizată la presiune atât de joasă, încât moleculele desprinse de pe suprafața de evaporare a lichidului ajung la suprafața de condensare fără a se ciocni de alte molecule; se folosește la purificarea substanțelor care se descompun la temperaturi ridicate. ◊ D. primară = d. fracționată a țițeiului, la presiunea atmosferică, în vederea obținerii diverselor fracțiuni petroliere distilate (benzină, petrol lampant, motorină etc.). ◊ D. secundară = proces de fracționare în vid a păcurii rezultate la d. primară a țițeiului în scopul obținerii unor fracțiuni grele (motorină grea, uleiuri minerale și reziduuri). 2. Vaporizare a lichidelor conținute în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. ◊ D. distructivă = d. a produșilor volatili, obținuți prin reacții de descompunere chimică a diverselor substanțe, pe măsură ce se formează acești produși. ◊ D. uscată = descompunere termică a cărbunelui sau a lemnului în absența aerului, cu formare de produși volatili care se vaporizează pe măsură ce iau naștere.