DISTANȚIER, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcția de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc. 2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [Pr.: -ți-er] – Distanță + suf. -ier.

distanțier sn [At: DM / P: ~ți-er / Pl: ~e / E: distanță + -ier] 1 Piesă care are funcția de a menține distanța (1) reglementară dintre două piese, două elemente etc. 2 Instrument care servește la măsurarea distanțelor (1) mici dintre nave. 3 Compas măsurător.

DISTANȚIER, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc. 2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [Pr.: -ți-er] – Distanță + suf. -ier.

DISTANȚIER, distanțiere, s. n. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese sau două părți de mașină. – Pronunțat: -ți-er.

DISTANȚIER s.n. 1. Compas măsurător. ♦ Aparat pentru măsurat distanța dintre nave. 2. Piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. [Pron. -ți-er. / < distanță + -ier].

DISTANȚIER s. n. 1. compas măsurător. 2. aparat pentru măsurarea distanțelor dintre navele în formație. 3. piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. (< distanță + -ier)

DISTANȚIER ~e n. 1) Piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. 2) Compas măsurător. 3) Aparat pentru măsurarea distanței dintre nave. [Sil. -ți-er] /distanță + suf. ~ier

distanțier (desp. -ți-er) s. n., pl. distanțiere

distanțier (-ți-er) s. n., pl. distanțiere

distanțier s. n. (sil. -ți-er), pl. distanțiere