4 definiții pentru disruptiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
disruptiv, ~ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr disruptif, it disruptivo] 1 (D. descărcări electrice) Care produce flăcări sau scântei. 2 (Îs) Tensiune ~ă Tensiune electrică la care se produce străpungerea unui dielectric. 3 Care este distructiv, exploziv. 4 (Îs) Forță ~ă Forța generată de obicei de o explozie sau de un cutremur, care tinde să disloce sau să fragmenteze rocile de zăcământ. 5 (Fig) Care strălucește.
DISRUPTIV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scîntei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISRUPTIV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disruptiv adj. m., pl. disruptivi; f. sg. disruptivă, pl. disruptive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
disruptiv, disruptivăadjectiv
- 1. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. DN
etimologie:
- disruptivo DN