2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; spec. întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.
DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; spec. întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispută sf [At: LEON ASACHI, B. 33/26 / V: des~, diș~, (îvr) ~po~ / Pl: ~te / E: fr dispute, lat disputio] 1 Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane Si: controversă, disputare (1), (îvr) disputație (1), (îrg) dispuție (1). 2 (Pex) Ceartă. 3 Dezbatere controversată asupra unui subiect, a unei teme științifice etc. 4 Luptă pentru întâietate. 5 (Spt) Întrecere pentru obținerea victoriei Si: competiție, concurs. 5 Desfășurare a unei competiții sportive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane asupra unui subiect sau asupra unei teme; dezbatere, controversă; p. ext. ceartă. Acolo, la restaurant, se iscă o dispută între tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. ◊ Fig. Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus... ca pentru o tragică și solemnă dispută cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. 2. (Sport) Competiție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTĂ s.f. 1. Dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă. 2. (Sport) Competiție, întrecere; luptă pentru obținerea victoriei. [< fr. dispute, it. disputa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTĂ s. f. 1. dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă. 2. competiție (sportivă). (< fr. dispute)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISPUTĂ ~e f. Discuție în contradictoriu asupra unei probleme în prezența unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispută f. 1. desbatere între persoane cari nu sunt de aceeaș părere; 2. discuțiune prea vie, ceartă: gustul dispută n’are PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* díspută și dispútă f., pl. e (it. disputa, fr. dispute). Disputațiune, luptă cu vorba, contestațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din fr. disputer, lat. disputare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din fr. disputer, lat. disputare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desputa vt vz disputa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despută sf vz dispută
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispotă sf vz dispută
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disputa [At: TOMICI, Î. 25/9 / V: des~, (îvr) diș~ / Pzi: disput / E: fr disputer, lat disputare] 1 vr A discuta cu aprindere în contradictoriu Si: (înv) a se disputului (1). 2 vr (Pex) A se certa. 3 vt (Cu pronumele în dativ; d. persoane, colectivități) A lupta pentru dobândirea unui anumit lucru Si: a concura, a rivaliza. 4 vt (Îe) A ~ terenul A apăra un teren sau un teritoriu și a nu-l da ușor înapoi. 5 vt A contesta un drept, o situație etc. 6 vr (D. competiții sportive) A se desfășura. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișputa v vz disputa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișpută sf vz dispută
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări, colectivități; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dobîndirea unui lucru, a fi în concurență pentru..., a rivaliza. Familii... își dispută stăpînirea pămîntului. BOGZA, C. O. 263. O droaie de pețitori... își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. ◊ Fig. Stele și constelații vestite... își văd disputată domnia de masele mari ale norilor. BOGZA, C. O. 51. ◊ (Rar, fără dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie să te dispute și să te împartă. Ea te vrea tot, ca să ți se dea toată. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ Refl. pas. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. Se dispută un meci de fotbal. 2. Tranz. (Franțuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni n-are dreptul nicicum a-ți disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU, O. 120. 3. Refl. (Franțuzism învechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei teme științifice etc.); p. ext. a se certa. (Refl. reciproc) Bogăția, desfătarea, virtutea și sănătatea Disputîndu-se-ntre ele... fiecare își găsea sieși dreptate. PANN, P. V. II 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTA vb. I. tr. 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susține o dispută. ♦ refl. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [P.i. disput. / < fr. disputer, it., lat. disputare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTA vb. I. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu. III. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< fr. disputer, lat. disputare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISPUTA disput 1. tranz. (persoane, colectivități etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, lat. disputare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DISPUTA pers. 3 se dispută intranz. (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer, lat. disputare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disputà v. 1. a discuta cu vioiciune despre ceva: a disputa despre gusturi, colori; 2. a contesta, a lupta pentru obținerea unui lucru: a disputa un premiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dispút, a -á v. tr. (fr. disputer, d. lat. dis-puto, -áre. V. imput, cont). Lupt, contest că să cuprind eŭ: Pompeĭ dispută luĭ Cezar întîietatea. A disputa terenu, a te lupta p. el. V. intr. Discut, mă lupt cu vorba: a discuta despre gusturĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dispută s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dispută s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dispută s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disput, 2 sg. dispuți, 3 dispută; conj. prez. 1 sg. să disput, 3 să dispute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disputa (a ~) vb., ind. prez. 3 dispută
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disputa vb., ind. prez. 1 sg. disput, 3 sg. și pl. dispută
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISPUTĂ s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere. 3. v. meci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPUTĂ s. 1. controversă, discuție, (pop.) sfadă. (O vie ~ în jurul...) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 3. (SPORT) întîlnire, întrecere, joc, meci, partidă. (~ a durat doar 3 minute.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTA vb. a se desfășura, a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giulești.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPUTA vb. a se desfășura, a se juca. (Meciul se ~ pe stadionul Giulești.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dispută, disputesubstantiv feminin
- 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: controversă dezbatere discuție neînțelegere
- Acolo, la restaurant, se iscă o dispută între tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. DLRLC
- Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus... ca pentru o tragică și solemnă dispută cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. DLRLC
-
- 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. Întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: competiție meci întrecere
-
etimologie:
- dispute DEX '09 DEX '98 DN
disputa, disputverb
- 1. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Familii... își dispută stăpînirea pămîntului. BOGZA, C. O. 263. DLRLC
- O droaie de pețitori... își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
- Stele și constelații vestite... își văd disputată domnia de masele mari ale norilor. BOGZA, C. O. 51. DLRLC
- Arta nu trebuie să te dispute și să te împartă. Ea te vrea tot, ca să ți se dea toată. VLAHUȚĂ, O. A. 334. DLRLC
-
- 2. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se dispută un meci de fotbal. DLRLC
-
- 3. A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. DLRLC DNsinonime: contesta
- Oh! Nimeni n-are dreptul nicicum a-ți disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU, O. 120. DLRLC
-
- 4. A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei teme științifice etc.). DLRLCsinonime: discuta
- diferențiere A susține o dispută. DN
- 4.1. A se certa. DLRLCsinonime: certa
- Bogăția, desfătarea, virtutea și sănătatea Disputîndu-se-ntre ele... fiecare își găsea sieși dreptate. PANN, P. V. II 22. DLRLC
-
-
etimologie:
- disputer DEX '09 DEX '98 DN
- disputare DEX '09 DEX '98 DN