DISPROPÓRȚIE, disproporții, s. f. Lipsă de proporție între mai multe elemente comparabile; deosebire, nepotrivire flagrantă. – Din fr. disproportion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPROPÓRȚIE ~i f. Lipsă de proporție între două sau mai multe lucruri, fenomene etc.; diferență mare între două sau mai multe lucruri. [Art. disproporția; G.-D. disproporției; Sil. -ți-e] /<fr. disproportion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPROPÓRȚIE s.f. Lipsă de proporție; nepotrivire între diferitele elemente ale unui tot. [Gen. -iei, var. disproporțiune s.f. / cf. fr. disproportion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPROPÓRȚIE s. f. lipsă de proporție; nepotrivire între elementele unui ansamblu. (< fr. disproportion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPROPÓRȚIE s. 1. neconcordanță, nepotrivire. (~ între elementele unui ansamblu.) 2. v. inegalitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Disproporție ≠ proporție
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dispropórție s. f. (sil. -ți-e-) → proporție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disproporțiúne f. (dis- și proporțiune; fr. -ortion). Lipsă de proporțiune, nepotrivire: disproporțiune de etate. – Și -órție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink