DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: --țu-i-] – Disprețui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISPREȚUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care disprețuiește; care manifestă dispreț. Ton ~. [Sil. -țu-i-] /a disprețui + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISPREȚUITÓR2 adv. Cu lipsă totală de stimă și de interes; cu dispreț. [Sil. -țu-i-] /a disprețui + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj., (și adv.) care disprețuiește. (< disprețui + -tor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISPREȚUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. peiorativ.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
disprețuitór adj. m. (sil. -țu-i-), pl. disprețuitóri; f. sg. și pl. disprețuitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* disprețuitór, -oáre adj. Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink