2 intrări
46 de definiții
din care- explicative (32)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISPERAT, -Ă, disperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la disperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare. 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: desperat, -ă adj.] – V. dispera.
disperat, ~ă a vz desperat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERAT, -Ă adj. v. desperat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERAT, -Ă adj. v. desperat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERAT, -Ă adj. v. desperat.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERAT, -Ă Adj. elem. desperat.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESPERA vb. I v. dispera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERAT, -Ă adj. v. disperat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA, disper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: despera vb. I] – Din lat. desperare.[1]
- Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de cata
- acțiuni
despărat, ~ă a vz desperat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despera [At: KOGĂLNICEANU, S. 215 / V: dis~ / Pzi: ~per și (îrg) ~rez / E: lat desperare] 1-2 vi A pierde orice speranță (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: a se descuraja, a deznădăjdui. 3-4 vt A face pe cineva să despere (1-2). 5-6 vtr A (se) exaspera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperat1 sn [At: MDA ms / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despera] 1-6 Desparare (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperat2, ~ă [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 173 / V: dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: despera] 1-4 smf, a (Persoană) care și-a pierdut orice speranță în (rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: deznădăjduit. 5-8 smf, a (Persoană) care a fost adusă la desperare (1-2). 9-10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare (7-8). 11-12 a (D. manifestări ale oamenilor) Care este cauzat de desperare (7-8). 13-14 a (D. situații) Care este fără soluție și provoacă desperare (7-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșperat, ~ă a vz desperat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispera v vz despera
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA, desper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: desperez. – Var.: dispera vb. I] – Din lat. desperare.[1]
- Ediția mai nouă (DEX ’09) menționează dispera ca formă principală și despera ca variantă. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPERAT, -Ă, desperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperat, -ă adj.] – V. despera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DISPERA vb. I v. despera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA vb. I v. despera.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA, desper și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: dispera vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERAT, -Ă, desperați, -te, adj. (Și în forma disperat) 1. (Despre oameni, fig. despre animale) Ajuns la desperare; deznădăjduit, exasperat. Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75. Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266. A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20. Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158. ◊ (Substantivat) Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271. Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. 2. (Despre manifestări sau atitudini ale ființelor) Care exprimă, care dovedește desperare, deznădejde. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50. S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat: – Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57. Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos. Situație desperată. – Variantă: disperat,-ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i. desper și (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERAT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare. 2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var. disperat, -ă adj. / cf. lat. desperatus, it. disperato, fr. désespéré].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA vb. I. v. despera.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA/DISPERA vb. intr. a-și pierde speranța, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESPERAT/DISPERAT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ◊ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISPERA vb. elem. despera.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DESPERA desper 1. intranz. A-și pierde speranța; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-și piardă speranța; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESPERA. 2) (despre manifestări, atitudini) Care vădește desperare; deznădăjduit. [Var. disperat] /v. a despera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperà 1. a pierde toată speranța: a despera de succes; 2. a aduce la desperare: a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperat a. 1. care nu mai lasă speranță: stare desperată; 2. făcut de un desperat: rezoluțiune desperată; 3. fig. adânc mâhnit, contrariat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*despér și -ez, a -á v. intr. (lat. despéro, -áre). Perd speranța, desnădăjduĭesc: nu desper de reușita luĭ (că va reuși). V. tr. Aduc la desperare: m’ai desperat cu atîtea cheltuĭelĭ! V. refl. Ajung la desperare: m’am desperat cu boala asta! – Și disper (după it.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*desperát, -ă adj. Care a perdut speranța: familie desperată. Care nu maĭ dă speranță: boală desperată. Fam. Furios, turbat: a lucra ca un desperat. Adv. În mod desperat: ĭ-am auzit strigînd desperat. – Și disperat (it. disperato).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* dispér și -éz V. desper.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dispera (a ~) (desp. dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 1 sg. disper, 3 disperă; conj. prez. 1 sg. să disper, 3 să dispere (nefolosit la imper. afirm.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dispera (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 disperă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despera/dispera vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. desper/disper, 3 sg. și pl. desperă/disperă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperat /disperat adj. m., pl. desperați/ disperați; f. sg. desperată/disperată, pl. desperate/disperate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispera v. despera
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despera (ind. prez. 1 sg. desper)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desperez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPERA vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERAT adj. 1. v. deznădăjduit. 2. v. exasperat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERA vb. 1. a deznădăjdui, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.) 2. a exaspera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERAT adj. 1. deznădăjduit, (pop.) pierit, (înv.) apelpisit. (Om ~.) 2. exasperat. (Era ~ de atîta așteptare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A dispera ≠ a spera
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
QUI NIL POTEST SPERARE DESPERET NIHIL (lat.) cine nu are a spera nu are de ce despera – Seneca, „Medeea”, I, 163.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Nil desperandum (lat. „Să nu desperi!”) sau, cu alte cuvinte, să nu pierzi niciodată speranța, să nu te lași niciodată pradă deznădejdii. Acest sfat al lui Horațiu se găsește în Ode (I, 7, versul 27). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
- silabație: dis-pe-ra, di-spe-ra
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
disperat, disperatăadjectiv
- 1. Ajuns la disperare. DEX '09 DLRLC DNsinonime: deznădăjduit exasperat
- Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75. DLRLC
- Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266. DLRLC
- A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20. DLRLC
- Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
- Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158. DLRLC
- Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271. DLRLC
- Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. DLRLC
-
- 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare. DEX '09 DLRLC DN
- Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50. DLRLC
- S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat: – Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57. DLRLC
- Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62. DLRLC
-
- 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare. DEX '09 DLRLC DN
- Situație disperată. DLRLC
-
etimologie:
- dispera DEX '09
dispera, disperverb
- 1. A-și pierde orice speranță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deznădăjdui antonime: spera
- Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. DLRLC
- Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. DLRLC
-
- 2. A face pe cineva să-și piardă răbdarea. DEX '09 DLRLCsinonime: exaspera
- Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. DLRLC
-
etimologie:
- desperare DEX '09 DEX '98 DN