dispărea vi [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: ~pare, (înv) des~ / Pzi: dispar / E: fr disparaître (după părea)] 1 A înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. 2 (Îe) A ~ ca prin farmec A pieri foarte repede și fără urmă. 3 (D. publicații) A înceta să (mai) apară. 4 (D. publicații) A se epuiza. 5 (De obicei cu determinări locale) A ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva. 6 (D. oameni; de obicei cu determinările „fără adresă”, „de acasă”) A nu mai putea fi găsit (la domiciliu) Si: a se pierde. 7 (Spc; d. bunuri materiale; de obicei construit cu pronumele în dativ) A se fura. 8 (Reg) A bejăni. 9 (D. ființe) A muri. 10 (D. plante) A se ofili. 11 (D. popoare, orașe, bunuri materiale etc.) A înceta să mai existe Si: a pieri.

DISPĂREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din cîmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). Dadaca... dispăru pe portiță. SADOVEANU, Z. C. 257. Cînd am ajuns în dreptul liceului, cei patru dascăli... au dispărut înăuntru. SAHIA, N. 54. Norul trece și dispare În fundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ♦ A se pierde fără urmă, a pieri, a nu mai putea fi găsit. I-au dispărut mănușile. 2. A înceta de a mai exista, a se stinge, a pieri. De pe toate chipurile dispăruse brutalitatea și graba. C. PETRESCU, C. V. 76. Viforul de astă-noapte a dispărut ca un vis. ISAC, O. 63. ◊ Expr. A dispărea ca prin farmec = a pieri foarte repede și fără urmă. Zăpada a dispărut ca prin farmec. ♦ (Despre persoane) A muri, a deceda. Un om dacă dispare, un altul se ridică, Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48. Tiranul să dispară în hăul nimicirii! ALECSANDRI, T. II 164. – Variantă: dispare (CAMIL PETRESCU, T. III 322) vb. III.

DISPĂREA vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a ieși din cîmpul vizual. ♦ A se pierde, a pieri. 2. A-și înceta existența, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. dispar, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. disparaître].

DISPĂREA vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual. ◊ a se pierde, a pieri. 2. a-și înceta existența, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (după fr. disparaître)

A DISPĂREA dispar intranz. 1) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a pieri. 2) A se pierde fără urmă. 3) fig. (despre ființe) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a muri; a deceda; a răposa; a sucomba. /<fr. disparaître

despărea vi vz dispărea

dispare v vz dispărea

DISPARE vb. III. v. dispărea.

dispare v. a peri din vedere, a se face nevăzut: apare și dispare.

* dispár, -părút, a -păreá v. intr. (mlat. dis-parére, fr. disparaitre. V. par 3)). Nu mă maĭ văd: soarele a dispărut. Nu mă maĭ găsesc: mănușile mele aŭ dispărut. Fig. Nu maĭ sînt, nu maĭ exist: obiceĭurile simple ale părinților noștrĭ aŭ dispărut, ca și eĭ.

dispărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispar, 2 sg. dispari, 3 sg. dispare; viit. 1 sg. voi dispărea; conj. prez. 1 sg. să dispar, 3 să dispară; cond. prez. 1 sg. aș dispărea; imper. 2 sg. afirm. dispari; ger. dispărând; part. dispărut

dispărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispar, 2 sg. dispari, 1 pl. dispărem; ger. dispărând; part. dispărut

dispărea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispar, 1 pl. dispărem; conj. prez. 3 sg. și pl. dispară; part. dispărut

dispărea

DISPĂREA vb. 1. a pieri, (fig.) a o șterge, (fam. fig.) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o șterge. (~ din fața mea!) 4. v. muri. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. înceta. 8. v. înceta. 9. a se stinge. (Zâmbetul i-a ~.) 10. v. pieri.

DISPĂREA vb. 1. a pieri, (fig.) a o șterge, (fam. fig.) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o șterge. (~ din fața mea!) 4. a deceda, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. ( A ~ ieri la amiază.) 5. a apune, a asfinți, a coborî, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinți, (fig.) a se culca a se scufunda. (Soarele ~ după deal.) 6. a pieri, a se risipi. (Noaptea a ~.) 7. a amuți, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 8. a înceta, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~) 9. a se stinge. (Zîmbetul i-a ~.) 10. a pieri (rar) a sări. (I-a ~ somnul.)

A dispărea ≠ a (se) ivi, a supraviețui, a se naște, a arăta, a se isca, a (se) arăta

SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dacă se suprimă cauza, dispare efectul – Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dată cu dispariția cauzei care le-a generat. În sens mai larg, nu există cauză fără efect.

Eripitur persona, manet res (lat. „Omul dispare, opera rămîne”) – a spus Lucrețiu, în poemul său De rerum natura (Despre natura lucrurilor) – cînt. III, vers. 57. Se aplică spre a atrage atenția asupra importanței pe care o are valoarea unei creații. Omul e într-adevăr trecător, dar el poate trăi veșnic prin operele sale. LIT.

Omnia mutantur, nihil interit (lat. „Totul se schimbă, nimic nu dispare”) – Ovidiu, Metamorfozele (XV, 165). Poetul îi întreabă pe oameni de ce se înspăimintă de moarte, de întunericul ei, de nume născocite ca cel al fluviului Styx, de infernul imaginar care nu se găsește decît la poeți? Sufletul este nemuritor. El trece însă prin mai multe trupuri: cînd părăsește un trup, intră imediat în altul. Natura – susține Ovidiu – e în veșnică schimbare, totuși rămîne mereu aceeași: succesiunea zilelor, a nopților, a anotimpurilor, a vîrstelor vieții. În ultimă analiză, toate se schimbă, nimic nu piere. Scriitorii și filozofii idealiști s-au servit de versul lui Ovidiu pentru a susține principiul continuității spiritului. A fost invocat și de adepții metempsihozei. Vezi replica științifică: Rien ne se perd,... tout se transforme. LIT.

Sublata causa, tollitur effectus (lat. "Suprimată cauza, dispare efectul) – maximă a dreptului roman, care transpune pe plan juridic vechiul principiu filozofic: nu există efect fără cauză. ȘT.