DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care produce o disonanță; discordant; distonant. /<fr. dissonant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISONÁNT adj. v. nearmonios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Disonant ≠ concordant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disonánt adj. m., pl. disonánți; f. sg. disonántă, pl. disonánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink