DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink