DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOLÚT, -Ă adj. desfrânat, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disolút adj. m., pl. disolúți; f. sg. disolútă, pl. disolúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disolút, -ă adj. (lat. dis-solútus. V. disolv). Rar. Desfrînat, corupt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink