disolúbil adj. m., pl. disolúbili; f. sg. disolúbilă, pl. disolúbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disolúbil, -ă adj. (lat. dis-solubilis). Solubil, care se poate topi saŭ disolva: metal disolubil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink