DISOLUȚIÚNE s.f. v. disoluție.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink