14 definiții pentru disociație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISOCIAȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio.

DISOCIAȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio.

disociație sf [At: LM / P: ~ci-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr dissociation, lat dissociatio] 1 (Chm) Descompunere a moleculelor în molecule mai simple sau în ioni Si: disociere (1). 2 (Îs) ~ electrolitică Scindare în ioni a unui electrolit prin dizolvare într-un solvent corespunzător sau prin topire. 3 (Îs) Grad de ~ Raport dintre numărul moleculelor disociate și al celor dizolvate. 4 (Med) Bloc cardiac, în care atriile și ventriculele acționează separat. 5 Posibilitatea de a despărți în părți componente.

DISOCIAȚIE, disociații, s. f. 1. (Chim.) Disociere. Disociația clorurii de amoniu în amoniac și acid clorhidric. 2. (Cu sens abstract) Facultatea de a face disocieri. Disociația e o caracteristică a inteligenței. – Pronunțat: -ci-a-.

DISOCIAȚIE s.f. 1. Descompunere a moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi; disociere. 2. Facultatea de separare, de despărțire, de a face disocieri. [Pron. -ci-a-, gen. -iei, var. disociațiune s.f. / cf. fr. dissociation, lat. dissociatio].

DISOCIAȚIE s. f. disociere. ◊ rezultatul unei disocieri. (< fr. dissociation, lat. dissociatio)

DISOCIAȚIUNE s.f. v. disociație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disociație (desp. -ci-a-ți-e) s. f., art. disociația (desp. -ți-a), g.-d. art. disociației; pl. disociații, art. disociațiile (desp. -ți-i-)

disociație (-ci-a-ți-e) s. f., art. disociația (-ți-a), g.-d. art. disociației; pl. disociații, art. disociațiile (-ți-i-)

disociație s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. disociația (sil. -ți-a), g.-d. art. disociației; pl. disociații, art. disociațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISOCIAȚIE s. disociere. (A face o ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISOCIÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Disociere. ◊ D. ionică (electrolitică) = fenomen spontan de descompunere a unui electrolit în componenții săi ionici. ◊ D. termică = proces de echilibru de descompunere reversibilă a unei substanțe chimice sub acțiunea căldurii, în elemente sau în compuși cu masă moleculară mai mică. ◊ D. fotochimică = scindare reversibilă a unor molecule complexe în molecule mai simple, în atomi sau în radicali liberi sub influența radiațiilor luminoase (ex. scindarea în atomi a moleculei de clor sub acțiunea radiației ultraviolete).

Intrare: disociație
disociație substantiv feminin
  • silabație: -ci-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disociație
  • disociația
plural
  • disociații
  • disociațiile
genitiv-dativ singular
  • disociații
  • disociației
plural
  • disociații
  • disociațiilor
vocativ singular
plural
disociațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disociațiune
  • disociațiunea
plural
  • disociațiuni
  • disociațiunile
genitiv-dativ singular
  • disociațiuni
  • disociațiunii
plural
  • disociațiuni
  • disociațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disociație, disociațiisubstantiv feminin

  • 1. Disociere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: disociere antonime: asociație
    • format_quote Disociația clorurii de amoniu în amoniac și acid clorhidric. DLRLC
    • 1.1. Rezultatul unei disocieri. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (Cu sens abstract) Facultatea de a face disocieri. DLRLC DN
    • format_quote Disociația e o caracteristică a inteligenței. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.