DISLOGÍE s. f. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic. (< fr. dyslogie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dislogíe s. f., g.-d. art. dislogíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink