Definiția cu ID-ul 406045:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJUNCTIV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebește; (gram.) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. ◊ Propoziție disjunctivă (și s.f.) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție disjunctivă. ♦ (Log.; despre judecăți) În care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif]. corectat(ă)