2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
disipat, ~ă a [At: SANIELEVICI, R. 238 / Pl: ~ați, ~e / E: disipa] 1 (Îvr) Risipit. 2 (Teh; d. energie) Care se pierde. 3 (Teh; d. energie) Care se elimină.
DISIPA, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). – Din fr. dissiper.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disipa [At: CALENDARIU (1774), 29/1 / V: (înv) ~pi / Pzi: ~pez / E: fr dissiper] 1 vt (Frm) A împrăștia. 2 vt (Frm) A cheltui nebunește. 3-4 vtr A-și pierde sau a face să-și piardă energia. 5-6 vtr A elimina sau a face să elimine un surplus de energie sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disipi v vz disipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIPA, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. – Din fr. dissiper.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
DISIPA vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIPA vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disipez, 3 disipează; conj. prez. 1 sg. să disipez, 3 să disipeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disipa (a ~) vb., ind. prez. 3 disipează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disipa vb., ind. prez. 3 sg. disipează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
disipa, disipezverb
- 1. A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). DEX '09
- 3. A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. DNsinonime: împrăștia
etimologie:
- dissiper DEX '09 DEX '98 DN