DISIPÁRE, disipări, s. f. Acțiunea de a disipa și rezultatul ei. – V. disipa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIPÁRE s.f. Acțiunea de a disipa; disipație. [< disipa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIPÁRE s. f. 1. acțiunea de a disipa; disipație. 2. (astr.) pierdere în spațiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc. (< disipa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disipáre s. f., g.-d. art. disipării; pl. disipări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. – Din fr. dissiper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIPÁ vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disipá vb., ind. prez. 3 sg. disipeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink