DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMULÁȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen. -iei, var. disimulațiune s.f. / cf. fr. dissimulation, lat dissimulatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMULÁȚIE s. f. disimulare. (< fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disimuláție s. f. → simulație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink