DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMULÁ vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMULÁ vb. v. ascunde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink