DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISIMILÁ ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DISIMILÁ se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink