3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.
DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșărtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșirtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diserta vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~[1], dize~ / Pzi: ~tez / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ține o disertație (3).
- Varianta deserta nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișărtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișertare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizerta v vz diserta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTARE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (în învățămînt), a ține o disertație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISERTA vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZERTA vb. I. v. diserta.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISERTA vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disertà v. a face o disertațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* disertéz v. tr. (lat. dis-sertare, d. dissérere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aserțiune). Țin o disertațiune, tratez o chestiune științifică vorbind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!diserta (a ~)/dizerta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. disertez/dizertez, 3 disertează/dizertează; conj. prez. 1 sg. să disertez/să dizertez, 3 să diserteze/să dizerteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dizerta (a ~) v. diserta (a ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșertare (pop.) s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diserta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 disertează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diserta vb., ind. prez. 1 sg. disertez, 3 sg. și pl. disertează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEȘERTARE s. v. descărcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘERTARE s. descărcare, descărcat, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
deșertare, deșertări s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, părăsire. ♦ (Sens biblic) Dogmă fundamentală a credinței creștine, prin care se explică întruparea Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-7); chenoză. – Din deșerta.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deșertare, deșertărisubstantiv feminin
- sinonime: descărcare descărcat deșertat golire golit
- 1.1. Evacuare a populației. DLRLC
- A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24. DLRLC
-
-
etimologie:
- deșerta DEX '98 DEX '09
diserta, disertezverb
- 1. A ține o disertație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- disserter DEX '09 DEX '98 DN