O definiție pentru disemnație
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disemnație s. f., pl. disemnații
Intrare: disemnație
disemnație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||