căutare avansată

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizări lor. ♦ Răspândire în organismul unei fințe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizări lor. ♦ Răspândire în organismul unei fințe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gigi | Semnalează o greșeală | Permalink

disemináre s. f., g.-d. art. diseminắri; pl. diseminắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE ~ări f. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sânt repartizate mineralele întrun zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE s.f. Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse l-a maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor întrun zăcământ. [< disemina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse l-a maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor întrun zăcământ. (< disemina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. (Franțuzism) Împrăștiere, răspîndire (fără ordine); (prin restricție) răspîndire a semințelor pe sol în momentul maturități lor.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

disemináre s. f., g.-d. art. diseminări; pl. diseminări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁ, diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi.- Din diseminare (derivat regresiv).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁ, diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi. – Din diseminare (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

diseminá (a ~) vb., ind. prez. 3 disemineáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁ vb. v. împrăștia, propaga, răspândi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia încoace și încolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disséminer, lat. disseminare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISEMINÁ vb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diseminá vb., ind. prez. 1 sg. diseminéz, 3 sg. și pl. disemineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diseminéz v. tr. (lat. dissémino, -áre. V. semăn 1). Presar, împrăștiĭ, răspândesc pe icĭ pe colo: a disemina posturile de frontieră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISEMINÁRE (dupe fr. dissémination) s. f. 1. Împrăștiere naturală a semințelor, fructelor, polenului și sporilor etc. dupe maturizarea lor; se face prin deschiderea fructelor de l-a sine s-au cu ajutorul vântului, al apei și al animalelor. 2. Răspândire în organism al agenților unei boli (ex. d. bacilului Koch, d. sifilisului, d. celulelor canceroase etc.). 3. (În filozofia și critica literară deconstructivistă) Derivare fără limite, prin asociați libere de tip panoramic, a unor cuvinte (sensuri) dintrun grup fonic neinvestit cu semnificație. 4. P. gener. Răspândire, împrăștiere. 4. D. nucleară = (în dreptul internațional) sporire a numărului de state care dispun de arsenale nucleare realizate fie autonom, fie prin transferul de cunoștințe tehnicoștințifice, de material s-au instalați nucleare din partea unui stat „nuclear” către un stat „nenuclear”. În vederea împiedicări d. n. a fost încheiat Tratatul cu privire l-a neproliferarea armelor nucleare (1968).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink