diseminare sf [At: DL / Pl: ~nări / E: disemina] 1 Împrăștiere (în toate părțile) Si: diseminație (1), risipire. 2 (Spc) Răspândire pe cale naturală de către vânt a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor Si: diseminație (2). 3 Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli Si: diseminație (3). 4 (Glg) Mod de repartizare a mineralelor în zăcământ Si: diseminație (4).

DISEMINARE, diseminări, s. f. (Franțuzism) Împrăștiere, răspîndire (fără ordine); (prin restricție) răspîndire a semințelor pe sol în momentul maturității lor.

DISEMINARE s.f. Acțiunea de a disemina; răspîndire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pămînt a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspîndire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcămînt. [< disemina].

DISEMINARE s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina)

DISEMINARE ~ări f. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination

disemina [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr disséminer, lat disseminare] 1-2 vtr A (se) împrăștia (în toate părțile) Si: a (se) risipi. 3 vt (Spc; subiectul este vântul) A împrăștia semințe.

DISEMINA vb. I. tr. A răspîndi, a împrăștia încoace și încolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disséminer, lat. disseminare].

DISEMINA vb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare)

* diseminéz v. tr. (lat. dis-sémino, -áre. V. semăn 1). Presar, împrăștiĭ, răspândesc pe icĭ pe colo: a disemina posturile de frontieră.

diseminare s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări

diseminare s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări

diseminare s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări

disemina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diseminez, 3 diseminează; conj. prez. 1 sg. să diseminez, 3 să disemineze

disemina (a ~) vb., ind. prez. 3 diseminează

disemina vb., ind. prez. 1 sg. diseminez, 3 sg. și pl. diseminează

DISEMINARE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.

diseminare s. v. ÎMPRĂȘTIERE. PROPAGARE. RĂSPÎNDIRE.

DISEMINA vb. v. împrăștia, propaga, răspândi.

DISEMINÁRE (după fr. dissémination) s. f. 1. Împrăștiere naturală a semințelor, fructelor, polenului și sporilor etc. după maturizarea lor; se face prin deschiderea fructelor de la sine sau cu ajutorul vântului, al apei și al animalelor. 2. Răspândire în organism al agenților unei boli (ex. d. bacilului Koch, d. sifilisului, d. celulelor canceroase etc.). 3. (În filozofia și critica literară deconstructivistă) Derivare fără limite, prin asociații libere de tip panoramic, a unor cuvinte (sensuri) dintr-un grup fonic neinvestit cu semnificație. 4. P. gener. Răspândire, împrăștiere. 4. D. nucleară = (în dreptul internațional) sporire a numărului de state care dispun de arsenale nucleare realizate fie autonom, fie prin transferul de cunoștințe tehnico-științifice, de material sau instalații nucleare din partea unui stat „nuclear” către un stat „nenuclear”. În vederea împiedicării d. n. a fost încheiat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare (1968).