opțiuni
  • info

9 definiții pentru discursivitate

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCURSIVITATE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.

DISCURSIVITATE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.

discursivitate sf [At: DEX / Pl: (rar) ~tăți / E: discursiv + -itate] 1 Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc. 2 Însușire a unei expuneri de a fi clară, explicită, întemeiată pe raționament. 3 (Rar) Întindere exagerată (în vorbire, stil etc.)

DISCURSIVITATE s. f. 1. Caracterul discursiv (1) al unei idei (propoziții, fraze etc.). 2. Diluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului).

DISCURSIVITATE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].

DISCURSIVITATE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)

DISCURSIVITATE f. Caracter discursiv. [Art. discursivitatea; G.-D. discursivității] /discursiv + suf. ~itate

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discursivitate s. f., g.-d. art. discursivității

discursivitate s. f., g.-d. art. discursivității

discursivitate s. f., g.-d. art. discursivității

Intrare: discursivitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discursivitate
  • discursivitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • discursivități
  • discursivității
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discursivitatesubstantiv feminin

  • 1. Caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Diluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului). DLRLC DN
    sinonime: diluare extindere întindere
etimologie:
  • Discursiv + sufix -itate. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.