7 definiții pentru discuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCUITOR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.

DISCUITOR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.

discuitor sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2400 / P: ~cu-i~ / Pl: ~oare / E: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 (2), folosită la discuire.

DISCUITOR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afînarea solului. [< disc].

DISCUITOR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discuitor (desp. -cu-i-) s. n., pl. discuitoare

discuitor (-cu-i-) s. n., pl. discuitoare

discuitor s. n. (sil. -cu-i-), pl. discuitoare

Intrare: discuitor
discuitor substantiv neutru
  • silabație: dis-cu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discuitor
  • discuitorul
  • discuitoru‑
plural
  • discuitoare
  • discuitoarele
genitiv-dativ singular
  • discuitor
  • discuitorului
plural
  • discuitoare
  • discuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discuitor, discuitoaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri, folosită la discuire. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Discui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.