7 definiții pentru discuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCUITOR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.
DISCUITOR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discuitor sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2400 / P: ~cu-i~ / Pl: ~oare / E: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 (2), folosită la discuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCUITOR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afînarea solului. [< disc].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCUITOR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discuitor (desp. -cu-i-) s. n., pl. discuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
discuitor (-cu-i-) s. n., pl. discuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discuitor s. n. (sil. -cu-i-), pl. discuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: dis-cu-i-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
discuitor, discuitoaresubstantiv neutru
etimologie:
- Discui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00