opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCUIRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui. – V. discui.

DISCUIRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui. – V. discui.

discuire sf [At: DER / Pl: ~ri / E: discui] Arătură superficială a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu ajutorul discuitorului pentru mărunțirea bulgărilor, afânarea înainte de semănat, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc.

DISCUI, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + suf. -ui.

DISCUI, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + suf. -ui.

discui vt [At: FD III, 194 / Pzi: ~esc / E: disc1 + -ui] A ara superficial solul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc.

A DISCUI ~iesc tranz. (solul) A lucra mărunțind bulgării cu ajutorul plugului cu disc. [Sil. -cu-i] /disc + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discuire s. f., g.-d. art. discuirii; pl. discuiri

discuire s. f., g.-d. art. discuirii; pl. discuiri

discuire s. f., g.-d. art. discuirii; pl. discuiri

discui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiesc, 3 sg. discuiește, imperf. 1 discuiam; conj. prez. 1 sg. să discuiesc, 3 să discuiască

discui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiesc, imperf. 3 sg. discuia; conj. prez. 3 să discuiască

discui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiesc, imperf. 3 sg. discuia; conj. prez. 3 sg. și pl. discuiască

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISCUÍRE (< disc) s. f. Lucrare a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu grapa cu discuri, vara la dezmiriștire, iar toamna sau primăvara în vederea pregătirii terenului pentru semănat.

Intrare: discuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discuire
  • discuirea
plural
  • discuiri
  • discuirile
genitiv-dativ singular
  • discuiri
  • discuirii
plural
  • discuiri
  • discuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: discui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discui
  • discuire
  • discuit
  • discuitu‑
  • discuind
  • discuindu‑
 singular plural
  • discuiește
  • discuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discuiesc
 (să)
  • discuiesc
  • discuiam
  • discuii
  • discuisem
a II-a (tu)
  • discuiești
 (să)
  • discuiești
  • discuiai
  • discuiși
  • discuiseși
a III-a (el, ea)
  • discuiește
 (să)
  • discuiască
  • discuia
  • discui
  • discuise
plural I (noi)
  • discuim
 (să)
  • discuim
  • discuiam
  • discuirăm
  • discuiserăm
  • discuisem
a II-a (voi)
  • discuiți
 (să)
  • discuiți
  • discuiați
  • discuirăți
  • discuiserăți
  • discuiseți
a III-a (ei, ele)
  • discuiesc
 (să)
  • discuiască
  • discuiau
  • discuiră
  • discuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discuire, discuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a discui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi discui DEX '98 DEX '09

discui, discuiescverb

  • 1. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Disc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.