2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

discriminare sf [At: IORGOVICI, O. 4/3 / Pl: ~nări / E: fr discrimination, lat discriminatio, -onis] 1 Distincție făcută între două sau mai multe obiecte, idei etc. Si: (înv) discriminație. 2 Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc. 3 (Îs) ~ națională Persecutare a unor categorii de cetățeni pe motivul apartenenței lor la o anumită națiune. 4 (Îs) ~ pozitivă Acordare a unui tratament favorabil unui grup, categorii sociale etc. pentru a-l ajuta să devină egal cu celelalte.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Deosebire. Regimul democratic a suprimat toate discriminările naționale, rasiale și a acordat drepturi egale naționalităților conlocuitoare, creînd posibilități materiale pentru exercitarea acestor drepturi. REZ. HOT. 35.

DISCRIMINARE s.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina].

DISCRIMINARE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

DISCRIMINA, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

discrimina vt [At: LM / Pzi: ~nez / E: fr discriminer, it discriminare, lat discriminare] (Rar) 1 A separa 2 A face distincție. 3 A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală etc.

DISCRIMINA, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINA vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINA vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINA ~ez tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discrimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discriminez, 3 discriminea; conj. prez. 1 sg. să discriminez, 3 să discrimineze

discrimina (a ~) vb., ind. prez. 3 discriminea

discrimina vb., ind. prez. 1 sg. discriminez, 3 sg. și pl. discriminea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCRIMINARE s. 1. v. deosebire. 2. discriminare rasială v. segregație rasială.

DISCRIMINARE s. deosebire, diferență, diferențiere, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...)

DISCRIMINA vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)

Intrare: discriminare
discriminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discriminare
  • discriminarea
plural
  • discriminări
  • discriminările
genitiv-dativ singular
  • discriminări
  • discriminării
plural
  • discriminări
  • discriminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: discrimina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discrimina
  • discriminare
  • discriminat
  • discriminatu‑
  • discriminând
  • discriminându‑
singular plural
  • discriminea
  • discriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discriminez
(să)
  • discriminez
  • discriminam
  • discriminai
  • discriminasem
a II-a (tu)
  • discriminezi
(să)
  • discriminezi
  • discriminai
  • discriminași
  • discriminaseși
a III-a (el, ea)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discrimina
  • discrimină
  • discriminase
plural I (noi)
  • discriminăm
(să)
  • discriminăm
  • discriminam
  • discriminarăm
  • discriminaserăm
  • discriminasem
a II-a (voi)
  • discriminați
(să)
  • discriminați
  • discriminați
  • discriminarăți
  • discriminaserăți
  • discriminaseți
a III-a (ei, ele)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discriminau
  • discrimina
  • discriminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discriminare, discriminărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Regimul democratic a suprimat toate discriminările naționale, rasiale și a acordat drepturi egale naționalităților conlocuitoare, creînd posibilități materiale pentru exercitarea acestor drepturi. REZ. HOT. 35. DLRLC
    • 1.2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. DEX '09 MDN '00
      • 1.2.1. Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

discrimina, discriminezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.