DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCRÉDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCRÉDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCRÉDIT s. v. compromitere, discreditare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

discrédit s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink