DISCRAZÍE, discrazii, s. f. Stare generală morbidă care nu are o cauză bine definită. – Din fr. dyscrasie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

discrazíe s. f., art. discrazía, g.-d. art. discrazíei, pl. discrazíi, art. discrazíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink